Astazi nu am stare… vreau sa rezolv unele din bataile necontrolate din partea stanga dar nu imi iese…
Am o senzatie bizara ca am crescut si ca trebuie ca uneori sa mai credem si in destin… “de-o fi una/ de-o fi alta… ce e scris si pentru noi/ bucurosi le-om duce toate de e pace , de-I razboi”…
Mama! Mama!!! Oare eu chiar incep sa ma maturizez in adevaratul sens al cuvantului? Sau poate am castigat un dram de intelepciune in ultimii 3 ani… ?
Ceva bizar se intampla…
Ceva care imi spune ca timpul le rezolva pe toate… ceva care ma anunta ca unele lucruri mai sunt si facute sa se intample fara ca eu sa imi consum putinii neuroni, sa ii palmuiesc dupa care sa ii sugrum incet unul dupa altul…
Asadar azi am optat pentru salvarea neuronilor… m-am facut medic de garda si ii pazesc unul cate unul.

Repaos… si cu Dumnezeu inainte si floarea soarelui la butoniera!
Soarele e dragalash afara… cladirea asta gri pare chiar albastra pentru ca cerul senin se oglindeste in geamuri… si eu parca de data asta nu incerc sa imi sugerez o stare de bine… ci chiar sunt putin mai linistita inauntru… mai linistita pentru ca pana la urma… “pe-un picior de plai/ pe-o gura de rai” am sa le combin eu pe toate intr-un fel… si am sa las si niste praf de timp sa se astearna peste toate… si din tot aluatul asta am sa plamadesc o constructie bunicica… zic eu.
Asadar…
Miorita laie/ Laie bucalaie…. Am sa ma asez in gradina mea cu stele si am sa ma uit la ele… una cate una sa imi tina de urat si sa ma inveselesc crosetand scrieri care mai de care… si o sa ma hranesc cu oameni buni pe care am sa ii tot caut… si o sa fiu eu cu un zambet cald… blonda si trista cum v-am placut voua 🙂

Advertisements